Shobo Trip – Part1 – Ne întoarcem în trecut, Sighişoara medievală

Cum am ajuns să trecem Sighişoara pe lista noastră de destinaţii din această vacanţă, pot să spun că a fost o propunere aşa, venită pe ultima sută de metrii…hai să mergem şi la Sighişoara, a spus Ioana. Normal că am fost de acord deoarece, festivalul este un rai al fotografilor, portrete, instantanee, peisajul urban, arhitectura, reportaj şi ce îţi mai trece prin cap.

Am pornit de diminaţă, 7.15 din Cluj cu un autocar spre Târgu Mureş (20 ron cu reducere pentru studenţi), deoarece cu legătura directă spre Sighişoara ajungeam prea târziu. La Tg. Mureş în autogară pot să spun că a început defapt totul, s-au dat câteva telefoane şi am aflat defapt pe unde ar trebui să mergem. Între timp un nene cu taxi ne zicea că ne duce el cu 100 de ron până la Sighişoara cu bagaje cu tot, eram 4 persoane deci aia însemna puţin peste 20 ron fiecare, destul de mult pentru nici o oră de mers cu maşina. Aşa că pe la 11 eram îmbarcate în microbus spre Sighişoara dintr-o altă autogară din apropiere, Autogara Stan, sau ceva care sună la fel:))

Sighişoara, am sosit!! Problema e, unde ne cazăm, rezervare nu am mai apucat să facem, tot era full, asă că am rămas cu bagajele în autogară în timp ce fetele au purces în căutarea unui locşor pentru noapte. Soluţiile la care au ajuns: 2 locuri neocupate la o pensiune sau mergem toate în camping cu cortul. Ei, era clar, doar nu am purtat corturile, sacii de dormit şi izolirele pe degeaba, trebuie să le folosim. Pensiunea Aquaris, dotată cu camping şi pişcină (www.aquariscamp.net), părea a fi destul de veche după cum arăta pişcina.

 

O pişcină de pe vremuri, albastră, cu apă destul de curată, care părea să fie schimbată destul de regulat. În camping, la fel ca în oraş, puzderie de lume, copii, liceeni, oameni mai în vârstă amatori ai cortului, ca să spun aşa. Cum ne-am aşezat la “casa noastră”, am purces-o spre cetate.

Şi cum mergema noi aşa liniştite spre intrarea în bâlciul din cetate…ne-a atrat atenţia un micuţ afiş, “Vin Reicaş Rece”. Păi meritam şi noi o ţâră de pauză, iar după un drum atât de lung, un pahar de vin rece era numai bun. Terasa Duet, care a devenit mai apoi, “La Şogoriţe” căci puseseră melodia şi în principal se asculta muzică populară. Frumos la Şogoriţe, vin ieftin şi bun perfect pentru a intra în admosfera medievală, mai trebuia un purcel la proţap şi ceaunul cu gulaş.

Gata, de-ajuns cu Şogoriţele, e de mers în cetate până mai prindem lumină bună. Până să intrăm în cetate, aşa de încălzire pe marginea drumului, de o parte şi de alta bulibaşe care vindeau vase de toate felurile şi dimensiunile, oale tradiţionale iar mai spre intrarea în cetate comercianţi cu fel de fel de chinezării, ca la orice manifestare orăşenească care se respectă.

Intrarea în cetate era 10 ron, nu am înţeles daca pe o singură zi, sau pe întreg festivalul, nu contează, noi planuiam să stăm o singură zi. A da şi îţi dădeau brăţări din alea respingătoare, vai ce le urăsc, parcă ar fi etichete pentru vite…în fine, spre să găsească altă soloţie mai faină decât asta. Aşa… înaintam greu prin mulţime, erau fel de fel de oameni, auzeai zeci de limbi, în special germană, o mulţime de oameni dehizaţi şi costumaţi, încât parcă erai cu adevărat într-o călătorie în timp, în vremurile medievale. Cavaleri, vrăjitori, boieri, magicieni, bufoni toţi şi-au dat întâlnire între acele ziduri pline de istorie. Terasele gemeau de lume, care se răcoreau cu bere şi cu vin sau gustau din mâncărurile tradiţionale. Printre mulţime se auzeau formaţiile de muzică medievală, croindu-şi loc şi făcând spectacol. La fiecare colţ al zidului erau ridicate corturi şi tabere ale cavalerilor, acestea erau înconjurate de domniţe şi cavaleri costumaţi fiecare după diferite mode ale vremii sau în conformitate cu ordinul din care făceau parte. Fotografii roiau peste tot, încercând să imortalizeze această reîntoarcere în timp. Zidurile caselor erau căptuşite cu tarabe ale meşteşugarilor în lemn, metal, ţesători, sau simpli vânzători de la care puteai să-ţi procuri magneţi pentru frigider (pentru că sunt la modă şi mai populari decât vederile), măşti sau alte obiecte de artizanat pe care să le duci celor apropiaţi, care au rămas acasă.

Toate muzeele şi bisericile erau deschise, unele necesitau taxă ca să le vizitezi, altele ba. Am citit că festivalul din acest an s-a desfăşurat pe 10 secţiuni: teatru, muzică, arte plastice, expoziţii, dans, film, recital de poezie medievală, expoziţie de carte, concerte pentru tineret şi conferinţe, presărate cu spectacole de animaţie stradală, concerte de seară, concerte corale, expoziţie de costume medievale şi cursuri de dans medieval. De asemenea faţă de anii trecuţi festivalul a ţinut 5 zile, iar majoritatea pensiunilor si a hotelurilor au fost rezervate cu o lună înainte, aşa că pentru cei dintre voi care vreţi să mergeţi la anul, trebuie să vă faceţi planul cu muuult înainte, asta dacă nu vreţi să staţi la cort, ca şi noi, deoarece nu e chiar atât de riscant să rămâneţi fără loc de campare. (un alt loc de campare este şi la campingul Ştrandul Mare, lângă Sala Polivalentă – Str. Griviţei 4C)

Mă bucur că au reuşi să facă din acest festival ceva cu adevărat internaţional, deoarece, cu siguranţă niciun alt oraş nu va atinge astfel de performanţe, în viitorul apropiat, în materie de festival medieval (şi aici că refer în special la Braşov, care are şi el mai multe festivale de gen, unul la sfârşitul lui aprilie, începutul lui mai şi unul la începutul lui august). Şi acum ce nu mi-a plăcut:

Din păcate cetatea e destul de strâmtă, pieţele sunt mici, iar atracţia principală, turnirul cavalerilor (au fost 10 ordine cavalereşti) nu a putut fi văzut de multă lume, arena fiind construită în formă de cerc, împiedica restul spectatorilor aflaţi în spatele ei să vadă ceva. Da exista acel ecran mare amplasat acolo dar nici acela nu se vedea foarte bine.

Faptul că s-au promovat figuri ca Merlin şi Regele Arthur, figuri care nu au nimic de a face cu tradiţia acelor locuri. Sau mnoa, poate am înţeles eu greşit că trebuia să se promoveze tradiţiile de prin zonă. Măştile veneţiene, care deşi sunt foarte spetaculoase, din nou nu au nimic de a face cu zona.

În rest mi-a placut totul ca să spun aşa, a fost un festival colorat. Nelipsitul gulaş era servit turiştilor, gaborii cu argintăriile lor şi piese de anticariat, au fost de toate pentru toţi.

Când ne-am întors înapoi în camping cortuile deja se înmulţiseră ca ciupercile după ploaie, nu mai aveai loc nici să-ţi întînzi o pătură, lumea cânta la terasă şi în faţa corturilor, ce mai, admosferă de Vamă.

A doua zi am mai făcut o mică pauză la Şogoriţe, de această dată pentru cafea şi în cazul meu suc, ne-am întânit cu Dragoş, am îndesat toate ghiozdanele în micuţul său Golf şi am purces spre Sinaia. Un drum uşor cu multe reconfigurări de traseu şi sensuri în care trebuia să o luăm pe prima sau a doua ieşire…”Reconfigurare traseu”, urmează Munţii Bucegi.

Cheltuieli:

Transport: Cluj Napoca – Târgu Mureş: Autocar, 20 Ron (reducere de student);

                       Târgu Mureş – Sighişoara: Microbus, 11 Ron;

Cazare:     Camping Sighişoara: 15 Ron/pers pe noapte;

                    Hotel Sinaia: 0 Ron (Bilet Tabără studenţească);

Intrări:  Cetate: 10 Ron

                    Muzeul de istorie (Turnul cu ceas): 10 Ron;

                    Biserica de pe deal: 2 Ron;

PAHARUL DE RECAŞ LA ŞOGORIŢE 2,5 RON, priceless